Iasi, în 19 septemvrie [1] 874

Stimate Domnule Samurcas,

Nestiind încă dacă domnul ministru se află sau nu în Berlin, adresez domniei tale cântul întâi al Odysseei mele, care reprezentează călătoria mea arheologică si istorică mai fără de rezultat.

În Kśnigsberg n-am stat decât 5 zile, unde, locuind la unul din colegii mei de la Universitate, fiu de comerciant, si însotit de el în cercetările mele, am putut vorbi cu directorul arhivei despre esistenta documentelor regatului Poloniei si a tărilor învecinate, am cules notite asupra acelora cari sunt publicate deja în Corpora documentorum, dară o cercetare cu ochi proprii a documentelor originale nu este permisă decât după o învoire înscrisă a guvernului central. O asemenea învoire as fi trebuit s-o solicit sau prin Agentia noastră sau prin mijlocirea Ministeriului nostru de Esterne, o cale nu numai lungă, dar care-mi inspira si multă neîncredere în puterile mele proprii. E altceva a face cercetări pentru sine însusi, care, gresite chiar fiind, nu au nici un caracter oficial, si altceva când, ca reprezentant (cel putin ŕ peu prčs) al unui guvern, cercetezi cu toată responsabilitatea morală documente vechi – de-a căror autenticitate si analiză arhaică atârnă transarea unei cestiuni de politică militantă poate. În sfârsit, pentru a încerca deschiderea uselor arhivei pe calea mare a relatiilor internationale îmi lipseste încrederea în mine, nefiind spetialist în descifrarea documentelor si având în această privintă mai mult rutină si bun-simt decât întelegerea tuturor greutătilor si criterielor de cari chiar scriitori însemnati sunt învinsi. Iată dar preocupatiunile, răzgândite în două zile de-a rândul, care m-au decis de-a nu încerca – cel putin nu acum si nu cu mijloacele mele actuale – cercetări asupra documentelor cari poate se mai află încă nepublicate în arhivul din Königsberg.

Stabilindu-mi acest regulativ în privinta materiei, mai rămâneau alternativele atingătoare numai de persoana mea si de întrebuintarea ferielor. Sau eram să mă-ntorc la Berlin, sau să rămân acolo, sau să plec pentru câteva săptămâni în tară. Din multe consideratiuni m-am decis pentru cea din urmă. În trecerea mea prin Cracovia am aflat că documentele arhivului de acolo au început a se publica si că au apărut pân-acum al 3-lea volum, editat de însusi directorul arhivului. În Lemberg as fi vrut să scot fotografia bisericei Movilestilor si a portretelor dinăuntrul ei (familia lui Ieremia Movilă si portretul unui armas din tara Românească care cu vremea a fost ajuns mare cancelar al Poloniei), dar lipsa de mijloace m-a oprit de a angaja un fotograf pentr-o asemenea lucrare.

Biserica în cestiune se numeste până azi „biserica românească", „woloska cerkiva", desi e-n mâna rusilor uniti.

După sosirea mea în tară, d-nul ministru al instructiunei publice, cu care, după cum stiti, stau de mai multă vreme în corespondentă, mi-a conferit postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iasi, singurul care nu e-n stare de-a-mi întrerupe întru nimic nici preparatiile mele pentru doctorat, nici ocupatiunea mea care-ntotdeuna va rămânea stiintifică si literară. Dar, ca la toate, începutul s-aici e greu si numai luarea-n samă si numărarea a 15 000 opuri (peste 30 000 volume) e un lucru, de nu greu, totusi răpitor de vreme; ceea ce e si cauza că pân-acum nu v-am scris încă în detaliu, iar a vă comunica numai în câteva siruri câte am trecut nu stă în putinta inteligentei mele cam minutioase si analitice.

Pe la mijlocul lui noiemvrie mă întorc în Germania pentru examene – se întelege că caelesta deorum gratia favente, nefiind caz împiedecător. Călătoria mea va avea de scop înainte de toate depunerea doctoratului. Până atunci mă voi pune însă în corespondentă cu d-nul Hâjdău, pentru a afla de la el numele dictionarelor auxiliare (a limbei latine corupte din acel timp si a prescurtărilor uzitate pe atunci) si toate prezervativele critice pe cari cineva trebuie să le aplice la documente pentru a afla dacă sunt autentice sau apocrife; căci în critica documentelor nu e permis a visa. Înainte de plecarea mea si înarmat cu toate mijloacele necesarii pentr-o asemenea activitate, vă voi anunta pentru ca să binevoiti a mijloci eliberarea actului sus-mentionat, cu permisiunea de a vizita arhivele secrete ale statului prusian.

Sosind domnul ministru în Berlin sau sosit fiind, veti fi atât de bun de-a-i esprima în numele meu multămirea adâncă pentru estrema bunăvointă cu care am fost ajutat în studiile mele în momente foarte grele din cariera mea academică si încredintati[-l] totodată că, orisicând din sfera mea voi putea să-mi pun serviciile mele la dispozitia excelentei sale, mă voi simti fericit de-a o face. Aduceti totodată asigurările mele de adâncă stimă doamnei Kretzulescu.

Recomandându-mă aducerei aminte a d-voastre si a domnisoarei Maria, vă salut si rămân


al d-voastre
M. Eminescu

Adresa: M. Eminescu, Director al Bibliotecei Centrale – Iasi.

(inapoi la scrisori)
pagina principalabiografieoperasinteze criticemarturiibibliografie