Iasi, 15/27 Octombrie [1]877

Mult stimate domnule,

Faptul că n-am răspuns până acum la telegrama expediată de dumneavoastră cu răspuns plătit este de o nepolitete fără margini, pe care vă rog să aveti bunătatea de a nu mi-o lua în nume de rău. În chipul acesta se manifestă însă nehotărârea mea. Slavici îi scrisese lui Jacques că la „Timpul" lucrurile nu stau tocmai bine. De luni de zile nu-si primise salariul cuvenit si scrisoarea lui m-a descurajat, desi pentru mine o evadare din Iasi ar fi fost foarte bine venită. Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iasului, sicana de vorbe înrădăcinată la Junimea, felul de a discuta, îndeajuns de stufos, cu care onorata societate întâmpină de la o vreme orice lucrare. Pe de altă parte trebuie să tinem totusi seama că această societate este într-adevăr singura care arată oarecare pricepere în ce priveste productiile literare. De la un timp încoace această pricepere a devenit însă foarte filistină, iar judecata critică a căpătat un caracter care nu operează ca un stimulent în nici una din cele trei forme ale sale. Prima formă, putin cam mic-burgheză, a lui Jacques, Gane si altii este paralizantă; a doua, cea sceptică, care se vrea întotdeauna superioară, a lui Carp, – care la Pogor este foarte amestecată cu necuviinte – este deprimantă; a treia, superficială, a lui Naum, Vârgolici s.a. e foarte aproape de neîntelegere. În ce mă priveste cred că am făcut câtiva pasi înainte, Junimea sustine că as fi dat înapoi. Si cu toate acestea – adevărată sau gresită – rămâne o apreciere critică pe care cu greu o poti astepta din altă parte. La Bucuresti se pare că politica, ridicată la rangul de activitate spirituală, a pus în umbră pentru multă vreme literatura. În orice caz, îngustimea constiintei omenesti este cu greu în stare să cuprindă deodată două directiuni, pe cea politică si pe cea literară; coexistenta lor simultană în una si aceeasi constiintă aduce daune unuia din cele două domenii de idei, sau chiar amândurora. Astfel mi se pare a fi observat că Slavici a început realmente să scrie mai prost pe tărâm literar, – mai bine pe cel politic. Asa, de pildă, articolul său asupra radicalismului este bun.

Incidit in Seyllam qui vult vitare Charybdin

. Vedeti dar că am fost oarecum îndreptătit să sovăi mai multă vreme, desi aici o duc rău, desi ar fi trebuit să accept, că primum vivere, deinde philosophari. De altfel, chiar cu cea mai mare bunăvointă, călătoria mea n-ar fi putut avea loc, căci n-as fi avut (respectiv nu am) cu ce.

Întrebarea este dacă s-ar găsi în Bucuresti mai multă liniste, mai mult spatiu pentru ceea ce este colturos în firea mea. Sau as fi luat acolo tot atât de în răspăr ca si aici. Dar ce rost au întrebările? Vin, cât de repede pot, probabil chiar în zilele următoare. Am adunat multe manuscrise zdrentuite si tipărituri vechi românesti, pe care as tine mult să le iau cu mine. Acest lucru îmi scumpeste călătoria, dar mi-ar rămâne la îndemână materialele spre a-mi putea umple timpul liber cu strângerea de cuvinte si locutiuni. Începe să-mi fie evident că limba română este într-adevăr bogată, înzestrată cu un număr de sufixe vii, ba chiar si cu cantitate. În cărti vechi am descoperit mai multe formatiuni sintactice pline de farmec, mai multe timpuri care au fost date uitării, apoi conjunctii, prepozitii si adverbe, ba chiar două moduri noi, chiar dacă sunt cam defective. S-ar putea strânge contributii la sintaxa românească. Numai timp si liniste să fie. Ei, să le poate avea cineva pe amândouă!

Cheia pentru fonologia românească îmi pare de asemenea certă. Legile noastre fonetice sunt cele slave vechi, care sunt însă neobisnuit ba chiar surprinzător de apropiate de cele romanice, asa încât contopirea lor în română este cât se poate de firească. Citind „Columna" mi s-a vădit din nou, limpede, că d-l Hasdeu are o cunoastere practică a slavei vechi, dar că în privinta foneticii face greseli cu totul elementare. Lucrul mi s-a părut curios, căci, dacă el ar fi cunoscut fonologia slavonă, i-ar fi fost foarte usor să-i pună la punct pe etimologisti si să solutioneze definitiv problema ortografiei. Omul stie multa sed non multum.

Am aflat că veniti în curând la Iasi, ad majorem Junimae gloriam. Deci, dacă voi mai fi aici, se vor putea lămuri multe.

Cu salutări si strângere de mână

(inapoi la scrisori)
pagina principalabiografieoperasinteze criticemarturiibibliografie